Lucrurile insa s-au schimbat. Cu cresterile preturilor la carburanti si la energie, cu fluctuatiile euro pe burse, cu seceta din Rusia si Ucraina, cu inundatiile din Australia, cu criza din Egipt si din alte o mie si unu de motive mai mult sau mai putin oculte producatorul a marit pretul painii cu 6% si apoi cu 9%. Eh, ce sa-i faci?! L-am inteles si am simpatizat cu el, ca doar  romani suntem cu totii si impreuna suferim pentru toate nedreptatile ce ni se fac, client si afacerist deopotriva. Atata timp cat pastra reteta si nu baga amelioratori de gust sau agenti de crestere in painea mea simpla de secara totul era in regula. Si apoi, cum era sa renunt eu la lucrul meu cel mai de pret, atat de rar intalnit pe la noi incat daca ar fi aievea ar valora de multe ori greutatea lui in aur? Cum era sa renunt tocmai la fidelitatea mea de client care ma face sa ma abat din drum la orele cele mai matinale sau mai tardive sa verific daca nu cumva au adus, mai este, a mai ramas sau se va aduce produsul meu mult dorit?

Am zis un nu hotarat gandurilor care ma indemnau sa reconsider, sa fiu rational si sa imi vad mai departe de treaba, sa optez pentru un alt produs din aceeasi categorie mai ieftin si mai potrivit gusturilor mele. Dar nu, nu eram gata sa cedez! Am indurat totul cu o resemnare si un stoicism demn de o cauza, si mai ales, de o paine mai buna. Cererea mea si a altora ca mine, foarte putini ma gandesc dupa cate paini vindea ghereta in cauza constituia o nisa de piata mica, neninsemnata valoric dar cu un nucleu dur care nu se lasa atras de competitie. Eram ferm hotarat ca nisa va rezista si la 4 lei chiar si la 5 sau la 6. O cerere solida, inelastica, gata de orice!

Si apoi a urmat Tradarea. Cu o lacrima imaginara in ochi am plecat intr-o dimineata devreme de la ghereta cu painea frumos feliata si amabalata ca de obicei. In cele 30 de secunde cat mi-a luat sa o cumpar  toata fidelitatea mea s-a prabusit. De cand am vazut-o am stiut: in locul ei obinuit de pe ultimul raft, sus intr-un colt, painea mea fusese inlocuita cu o alta. Eticheta era aceeasi si cand i-am pronuntat numele vanzatoare a luat falsul de pe raft. Coaja ei nu mai arata la fel, saracacioasa si putin arsa. Acum era o paine rumena si frumos crescuta. Cand a feliat-o zgmotul chinuit al cutitelor nu s-a mai auzit. In locul lui un fasait lin si continuu mi-a confirmat banuiala: consistent painii nu mai era aceeasi.  Abia cand am luat paine in mana si am simtit-o pufoasa si moale am cunoscut cu adevarat ce insemna sa ti se traga presul de sub picioare: tradarea era nesfarsita!

Batranii au trait 40 de ani sub aripa protectoare a marelui frate de la rasarit cu toate cele bune si rele pe care acest lucru le-a adus. Asa cum romanii de varsta medie si mai inaintata sunt melancolici dupa stabilitatea si siguranta anilor comunisti asa si semenii lor de peste Prut sunt incercati nu de putine ori de regretul unei bunastari apuse. Vestul spre care se indreapta tinerii nu le-a oferit inca nimic, sunt doar promisiuni care la fel de bine ar putea sa nu fie onorate. Mai mult, bunastarea care o promite Vestul , chiar daca s-ar infaptui, ar putea sa vina prea tarziu pentru ei. Pentru batranii Moldovei, evolutia Romaniei din ultimii 20 de ani nu poate fi decat un exemplu negativ despre ce s-a intamplat cu o tara care s-a intors cu fata spre Vest: coruptie, saracie, migrare masiva, probleme economice. Toate acestea pentru o bunastare de care batranii Romaniei  nu au parte.

Pe de cealalta parte tinerii din Moldova sunt cei mai sensibili si au cel mai mult de castigat de pe urma acceptarii valorilor Vestului. Chiar daca asta inseamna ani multi de munca grea departe de casa prin tarile bogate ale Europei. Sa ai o masina, un apartament, bani si lucruri frumoase, toate acestea au o atractie deosebit de mare pentru tinerii Moldovei. Intorsi acasa de sarbatori cu euro in buzunare, tinerii nu isi mai inteleg parintii, frica lor de schimbare si incapacitatea lor de a intelege si a imbratisa fara regrete valorile Vestului. Pentru unii democratia este singura alternativa, pentru ceilalti promisiunile desarte ale unui nou sistem nu pot sa difere cu mult fata de propaganda indelungata a vechiului regim.

Alegerile din Moldova nu fac altceva decat sa reflecte lupta surda dintre generatiile ajunse in categorii sociale diferite, pe partile opuse ale aceleasi baricade. Parinti si copii se lupta pentru un viitor inca incert, dar care se va naste cu siguranta din prezentul inca ancorat in trecutul comunist pe care il impartasim cu totii. Deocamdata batranii Moldovei au dat un vot de blam Vestului care le rapeste copii si ii schimba in mod irecuperabil!

Sunt cinic. Romania pe care o vad rotunjindu-se sub ochii mei creste, dar creste in cultura absurdului, in cultura lui “noi muncim, nu gandim”, in cultura tepei si a afacerii pe sub mana. Am obosit. Am obosit sa lupt cu fete acre, cu zambete cu subinteles, cu prostia fudula, cu toate argumentele care ma indeamna sa zic „Romania mea nu ma mai reprezinta!” Am obosit sa fiu optimist cand normalitatea aparenta din jurul meu e formata din „stramosi” ai lui Vlad tepes, tepari mai mici sau mai mari care-si poarta diafan instrumentele de tortura drept medalii de onoare. Am obosit sa mai incerc sa vad luminita de la capatul tunelului. Nu o mai vad si cateodata am impresia ca si atunci cand o vedeam erau doar faruri de locomotiva. Am obosit. Romania m-a obosit.

Vorbeam zilele trecute cu un prieten care perplex se indrepta catre un organism de control al statului. Fusese chemat sa i se dea o amenda. Nu s-a facut control, nu s-au constatat nejunsuri… Pe principiul ca “oricum gasim noi ceva” a fost chemat direct sa plateasca amenda, doar si functionarii statului au o norma de amenzi de indeplinit.
Acelasi stat care se lauda ca sprijina mica initiativa iti si baga apoi mana, pana la cot, in buzunar. Lumea se “descurca”, regulile (inclusiv cele ale bunului simt) se schimba in functie de culoarea politica sau de interesele de moment ale celor care detin controlul unor pozitii superioare. Lumea “se descurca” si-n caruselul darii si luarii de spaga mai ramane cate unul pe afara.

Si ce ma oboseste nu e nici macar faptul ca se da sau se ia spaga si nici macar faptul ca de la furtul de oua s-a sarit peste bou si s-a ajuns direct la milioane de euro. Ce ma oboseste e ca am ajuns sa ne complacem in acest fel de realitate ca singura solutie de supravietuire. Capitulam pe zi ce trece acelorasi metehne. “Bate-te cu Statul, da-l in judecata… doar ca sa-ti vezi conturile blocate vreo 3-4 ani pana cand se judeca procesul!” Vedem un mod absurd de trai ca si ceva inevitabil, ca singura solutie de a razbi inca o zi, vedem un zid tot mai gros de metehne parsive cladindu-se in jurul nostru, vedem totul in alb si negru uitand pe parcurs ca si comunismul l-am vazut odata cu aceiasi ochi. Am uitat sa ne batem pentru ce e drept si corect, lasand inca o data prostia fudula sa ne dicteze pasii pe care trebuie sa-i urmam pentru propasirea neamului!

Dar… sa fim optimisti. Traiasca Romania dodoloata!

Potrivit Studiului angajatorii previzioneaza o activitate echilibrata pe piata muncii pentru ultimele trei luni din an. Previziunea Neta de Angajare se afla la o valoare absoluta de 0%, cu o scadere de doar 2 puncte procentuale fata de trimestrul anterior. Cu toate acestea, raportata la anul trecut Previziunea este mai putin pesimista, observandu-se o imbunatatire cu 11 puncte procentuale comparativ cu trimestrul patru 2009. In general, pentru cei aflati in cautarea unui loc de munca exista posibilitatea de a gasi unele oportunitati in trimestrul viitor, angajatorii raportand intentii de angajare pozitive in cinci din 10 sectoare de activitate, unde cei din Industria prelucratoare raporteaza cele mai puternice previziuni.

Studiul a fost realizat prin intervievarea unui esantion de 751 de angajatori din Romania. Dintre angajatorii romani intervievati, 21 % anticipeaza cresteri in volumul angajarilor, alti 21% previzioneaza o reducere, in timp ce 56% nu anticipeaza nicio schimbare, pentru urmatoarele trei luni, in forta de munca existenta.

Angajatorii din patru dintre cele opt regiuni analizate se asteapta la o crestere a activitatii de angajare in Trimestrul 4, 2010. Cele mai favorabile angajarii sunt perspectivele raportate de angajatorii din Vest, unde Previziunea Neta de Angajare se ridica la +12%. In alte regiuni, angajatorii din Centru, Sud-Vest si Sud anticipeaza un ritm lent al angajarilor, cu Previziuni de +3%. In alte regiuni, angajatorii din Centru, Sud-Vest si Sud anticipeaza un ritm lent al angajarilor, cu Previziuni de +3%. In acelasi timp, in alte trei regiuni se prognozeaza valori negative ale activitatii de angajare, cu Previziuni pesimiste de -14% raportate in Nord-Vest si cu valori in general slabe privind planurile de angajare in Sud-Est si Nord-Est, unde Previziunea este de -7% si respectiv -5 %.

TEDx este un program de evenimente locale menit a genera, prezenta, schimba idei, iar daca doriti sa aflati mai multe … puteti accesa http://www.tedxcluj.com/

Numaidecum ajunse Plafar, capitan de plai la oras ca felcerii in halate albe ii si luara traista si pungutele cu leacuri, florile de nalba si radacinile de anghinare, toiagul din alun si opincile cam roase. Il scuturara de colb, il primenira, il spalara, ii curatara pletele de se facura de un alb stralucitor si ii dadura hainele vindecatorului din poveste, albe ca spuma lapteului. In locul tolbei ponosite ii daruira una mai acatari, la fel de noua si de alba, pe care o burdusira cu minunatele leacuri marca Centrofarm.

Si cum mergea Plafar, capitan de plai pe strazile orasului din pletele lui dalbe se revarsau flori de levantica si mustel, din tolba lui curgeau tincturi si creme, naturiste leacuri si minuni. Cei de-o varsta cu el l-au recunoscut si degraba s-au repezit sa culeaga din abundenta tolbei lor. Pacat ca erau cam batrani si chinuiti de boli, obositi si supararti de atatea lupte cu preturile si politicienii. Nu prea aveau ei bani de creme si tincturi, poate ar fi dat de o spirulina daca ar fi avut ochelari sa citeasca prospectul. Si asa ca Plafar, capitan de plai nu tocmai ii multumi pe felcerii de la Centrofarm, ce nu-si scoteau parleala pentru faceliftul scump al capitanului de plai.

Numai o babuta sugubeata l-a oprit pe Plafar, capitan de plai din drum si i-a zis: “Plafar, capitan de plai, ian scoate tu din tolba ta minunata ceaiul fara seaman al tinerii fara batranete si al vietii fara de moarte, si vino sa ne asezam colea la o masuta la umbra. Ca nu de boiuri de obraz am eu trebuinta ci de o clipa de liniste si pace la o cana buna de ceai si de o poveste cu tine. Si de te-or vedea nepotii mei asa linistit si sfatos asezat si plin de povesti, degraba vor veni si ei la tine sa te asculte si sa bea din ceaiul tau fermecat.” Si Plafar, capitan de plai a stat multe seri si a povestit multe povesti fermecate la masa babutii si de n-o fi plecat sa culeaga alte plante fermecate pentru ceaiurile lui de poveste, mai sta si astazi la masa babutii si isi spune mimunatele lui povesti.