Clujul – o poveste improbabila despre brand

ANALIZE — By on at

Consumul cultural al unui oras cum este Clujul se realizeaza semantic, prin propozitiile vizual-simbolice sub care se ofera privirilor avide de intelesuri ale turistilor sai. In cazurile fericite, cele ale orasele turistice consacrate aceste propozitii  vizual-simbolice  converg intr-o poveste frumos spusa, usor de inteles, ce atrage in mod repetat ascultatorii. Astfel organizarea discursiv-semantica a unui  oras tine de organizarea spatiala a simbolurilor sale, de usurinta cu care acestea pot fi intelese “dintr-o privire” de catre un turist. Orasele mari au “etichete” simple, sunt usor de definit printr-o insiruire de fraze semnificative  care le suprinde esenta. Usurinta cu care se pot “consuma” orasele precum  si valoarea deosebita obtinuta ca urmare a acestui consum este cel mai usor evocata de  pliantele si prezentarile unei locatii, indiferent daca este vorba de un orasel  turistic sau de o  metropola. Turistul-consumator-ascultator este atras de ideea existentei  unui  oras cu o poveste deosebita despre care nu stie aproape nimic. Aceste franturi culese aparent “la intamplare “ din pliante si prezentari ii trezesc  interesul si dorinta de a vizita. Caz exemplar, povestea Atlantidei s-a pastrat doar fragmentar, si tocmai acest fapt declanseaza dorinta perena a umanitatii de a descoperi urmele orasului mitologic.

Pentru un turist a vizita un oras seamana foarte mult cu urmarirea unui film artistic. Placerea lui decurge din savurarea naratiunii vizuale, a inlantuirii de secvente ce fac trimitere la un fond de semnificatii comune creatorului si spectatorului de film. De exemplu, un turist dintr-un burg al Europei Apusene ar cauta sa savureze in orasele pe care le viziteaza valorile perene ale culturii sale de orasean. Armonia spatiului construit, frumusetea si atractivitatea orasului ce decurg din calitatile de gopodar ale gazdelor pot fi acele surse ce declanseaza o reactive pozitiva, o reintarire a consumului sau. Simbolurile reusitei orasului, a puterii sale de a rezista fortelor economice si politice si de a deveni o putere in sine se citesc cu usurinta in cladirile si bulevardele sale, daca aceste semne exista. Astfel este spusa una dintre multele povesti pe  care orice  turist le cauta in semnele, deocamdata cu o semnificatie incerta, ale Clujului. Ce poveste i s-ar potrivi atunci acestui oras?

Este Clujul un oras al antichitatii? Prea putine ruine, prea putine comori descoperite aici, prea putine nume ilustre legate de acest oras, prea putine evenimente care sa evoce  “la foc automat” puterea de glorie a unei Sarmisegetuze, intrun cuvant nu suficient de multi semnificanti. Imaginea sub care este perceputa antichitatea, aceea a unui nucleu, cel al culturii greco-romane, din care radiaza spre periferie binefacerile civilizatiei plaseaza Clujul la periferia marelui imperiului, un adevarat oras, si nu un orasel, de granita. “Municipium Aelium Hadrianum Napoca” si “Colonia Aurelia Napoca” sunt numele pe care orasul le-a purtat, cu mandrie credem noi, in epoca romana. O poveste frumoasa dar incompleta.

Este Clujul un oras al medievalitatii? Semne sunt: zidurile fostei cetatii, bastionul croitorilor, biserici, catedrale precum si locuri puternic evocatoare: casa si statuia lui Matei Corvin sunt referenti substituenti ai insusi marelui rege maghiar. Dar organizarea lor discursiva lasa de dorit, prin simplul fapt ca nu este sau nu pare posibila organizarea unui traseu virtual care sa se lege in mintea consumatorului-turist  fara a se intersecta cu liniile de conflict ce rezulta din  variatele revendicari identitare ale istoriilor moderne sau  contemporane. Povestea este una palpitanta, de capa si spada, dar eroii ei au, in mare parte, un sfarsit tragic si controversat.

Este Clujul un oras al modernitatii? Modernitatea este perioada cand se naste sentimentul identitatii nationale, iar aici cuvantul cheie este Transilvania. Desi Clujul a fost pentru o perioada capitala principatului transilvan, titulatura de capitala a Transilvaniei se identifica mai degraba cu Alba Iulia sau chiar cu Sibiul. Valorile culturale ale scolilor de gandire din acea perioada sunt specifice romanilor, maghiarilor, sasilor si secuilor care isi cautau o identitatea nationala. Imaginea Clujului pe care ar evoca-o aceasta perioada ar fi una de “inima vie a Transilvaniei”, cu singura specificare ca ar fi vorba despre o inima aflata intr-un vesnic conflict intern. Romantismul acestei versiuni de poveste a Clujului este indisputabil dar din pacate variantele sub care este scrisa sunt deocamdata reciproc exclusive.

Clujul ca oras este inainte de toate un semnificant multicultural. Am dori sa putem sa  spunem ca este vorba despre convietuirea si colaborarea multiculturala care au dat nastere orasului. In cazul Clujului, multiculturalismul este mai degraba o suma a  conflictelor si a compromisurilor dintre culturi care inca invata sa comunice intre ele. Clujul este un simbol disputat de mai multe culturi si se supune riscurilor  de a fi perceput trunchiat, in functie de intelesul  pe care fiecare cultura i-l confera, ca si in cazul Ierusalimului. Mai mult, exista riscul de a-si pierde capacitatea de simbol, de a deveni  un oras cu o imagine neclara, pierdut in ceata deasa a echivocului. Intr-o lume a comunicarilor simple si de mare efect, unde turistii au devenit consumatori  vanati de strategiile de marketing ale oraselor turistice, un oras cu o identitate complexa si conflictuala are mult de lucru pentru a ajunge la mult ravnitul statut de “oras turistic”. Povestea Clujului asa cum ne-ar place sa fie ea ascultata de un turist oarecare este de fapt o poveste  nescrisa si momentan, improbabila.

Tags: , , , , ,

2 Comments

  1. Fix Up says:

    By Emilia, March 12, 2009 @ 5:14 pm

    La un moment dat chiar Blajul, mult mai mic decat Clujul a insemnat mai mult in Transilvania la nivel de identitate autohtona si chiar brand.
    Aerul aristocratic al Clujului, daca a existat vreodata a durat prea putin ca sa se impregneze si in locuitori, care pana la urma dau masura maretiei sau nimicniciei unei asezari.Nu-i asa?…

  2. Fix Up says:

    By Fix Up, March 15, 2009 @ 9:39 am

    La nivel de identitate si valoare istorica Blajul este un brand puternic pentru “mostenirea culturala a romanilor din Transilvania” in primul rand. O categorie la care Clujul ar putea cu greu sa participe sau ar fi devansat serios de alte localitati din Ardeal. Valorea de brand a Clujului vine insa tocmai din aceasta concentrare a “aristocratiei”, fie ea de sorginte istorica, cum e cazul lui Matei Corvin, sau contemporana, cand avem aici elitele culturale si tehnocrate ale Transilvaniei, o concentrare serioasa de institutii si servicii in primul rand, cum ar fi cele medicale, financiare si de invatamant. “Proletarizarea” fortata a Clujului prin industrializarea lui precum si sistemul de conducere hipercentralizat care a existat in perioada comunismului si-au pus amprenta asupra locuitorilor sai in primul rand. A fost o crestere fortata si nu una organica. In contextul actual redevine important rolul elitelor atat in cresterea orasului cat si in promovarea lui ca un brand autentic, intr-un cuvant in “re-aristoctratizarea” lui.

Leave a Comment