Criza…din timpul liber

ANALIZE — By on January 19, 2011 at 04:02

Ce nu am invatat sa facem in ultimii 20 de ani este cum sa ne petrecem timpul liber in mod placut, indiferent de banii pe care ii avem. Asta excluzand poate concediile  in strainatate care pentru noi sunt mai degraba o obligatie morala decat o optiune.  Daca in avantul anilor prosperi acest lucru a putut trece neobservat, acum cand bugetele care le alocam timpului liber, la capitolul recreere si cultura, scad incet dar sigur sub 5% din structura consumului pe cap de locuitor, o plimbare relaxata prin parcul bunicilor este intradevar binevenita. Asta cu conditia ca parcul sa mai fie acolo, sa nu fi fost transformat intre timp intr-un mare proiect imobiliar.  Iesim in weekend la iarba verde sau la bunici, dar stim prea bine ca prima destinatie este intotdeauna aglomerata iar a doua  pentru multi, deja inaccesibila.

Ca nu mai mergem la teatru sau nu mai  citim o carte in timpul liber este iarasi un lucru banal. În 2010 romanii au cumparat carti de vreo 112 milioane de euro. Impresionanta suma! Dar la pretul mediu al unei carti de 20 de lei, adica cu 11 % mai mult decat in 2009 asta inseamna cam o carte pe cap de locuitor. Si asta nu inseamna ca le-am si citit. Jumatate din cartile cumparate in 2010 au fost volume distribuite prin chioscuri, la oferta. Adica „are coperti faine, arata bine in vitrina din sufragerie, dar nu are rost sa le murdarim citindu-le!”. Cat despre teatre, acestea trec printr-un proces foarte lent dar sigur de a-si construi o audienta proprie, asa cum o arata numerele spectatorilor intr-o usoara crestere in 2010.

In anii ’90 cand inflatia si tranzitia ne umblau prin portofele mai ceva ca masurile anti-criza din prezent multi dintre noi am descoperit puterea televiziunii ca sursa ultima de divertisment si petrecere a timpului liber. Dar iata ca in 2010 pentru prima data numarul abonamentelor totale la serviciile audiovizuale din Romania a scazut cu aproape 2% fata de 2009. Asta in care avem de a face o cu rata de 77% de penetrare a acestor servicii  combinat la nivelul locuintelor din mediul urban cu cele din rural. A crescut pretul abonamentele la cablu si ne-am trezit cu tot felul de servicii „extra” pe care nu le cerusem asa ca incet-incet am fost nevoiti sa renuntam si la ele. Daca in 2009 am redus costul abonamentelor optand pentru variante mai ieftine, in 2010 am inceput sa le taiem definitiv.

Acum 3 ani cel mai des raspuns la intrebarea „Ce faci in timpul liber?” era „Fac cumparaturi” sau „Shopping”, in varianta moderna. Adica un sacou frumos, un pantof de piele, poate ultimul gadget electronic din noile malluri ale Romaniei. Sau poate din cele mai consacrate ale Vienei, Parisului sau Londrei.  Dar in 2010 cand cheltuielile alocate alimentelor au fost de 41% din bugetul unei familii, la care s-au adaugat 16% cheltuieli cu locuinta, intretinerea si benzina si inca 8% cheltuieli pe alcool si tutun, acest „shopping” insemna mai degraba „ma duc sa iau o paine” sau „ma duc dupa tigari”. Shoppingul a fost pentru noi inante de criza o terapie empirica dar foarte eficienta impotriva stresului cotidian, generat de prea multa munca si prea putin timp liber, o maximizare a eficientei noastre de a ne petrece acel putin timp liber. Acum cand, vrand-nevrand, incepem sa avem din ce in ce mai mult timp liber, descoperim ca nu stim ce sa facem cu el. Asta da Criza!

Tags: , , , , , ,

2 Comments

  1. Emilia says:

    A sti ce sa faci cu timpul liber tine de stil. Si noi inca n-am ajuns la capitolul asta…

  2. Iulia says:

    Super articol !

Leave a Comment