Invatand din criza

OPINII — By on at

Incet, incet, momentul socului, clipa in care am inceput sa ne punem intrebarea ”Cat mai tine criza?”,se indeparteaza, ramane in urma. Mirarile noastre au fost cel mai adesea intrebari de oameni agasati, nemultumiti ca sunt intrerupti din munca, din calatorii, din cresterea copiilor, din cele 1001 de precupari si griji cotidiene (atat de indepartate si nesemnificative acum) de un zgomot agasant, o alarma de masina in miez de noapte. Cine, ce zeu pagan cu nume abstract indraznea sa ne tulbure linistea?

Dupa ce adrenalina noutatii s-a dus, sunetul surd al durerii a pus stapanire pe noi. Am realizat ca nu este chiar asa de simplu sa ne punem intr-un colt si sa asteptam sa treaca, sa ne pune perna peste cap ca sa nu mai auzim freamatul dureros al lumii. A urmat starea de deriva, in care stiam ca orice am face nu ajuta, asa cum s-a intamplat intotdeauna cu noi pana acum… cu Comunismul, cu Revolutia, cu Tranzitia, cu Bunastarea. Si acum Criza! Am reactionat putin in vremuri mai bune, ce am putea face acum, cand lucrurile chiar merg prost?

De la o vreme criza a inceput sa ne umble prin buzunare, sa cotrobaie dupa economiile si chiar salariile noastre mai ceva ca cei de la fisc. Ne-am zis consolati ca nu prea are ce sa ne ia, oricum suntem saraci si nu am pus niciodata bani deoparte, iar salariile oricum ne erau mici. Cu un gust amar, poate unii dintre noi au cedat, au ridicat din umeri a neputinta si si-au zis: „Ce va fi, va fi!”

Undeva, in locurile ascunse ale sperantei, ceva s-a schimbat. Am incetat sa ne mai uitam la ceilalti, sa mai cautam la ei sau la cei mari raspunsuri la chinuitoarea intrebare „Ce se intampla cu mine?” am inceput sa cautam raspunsuri personale la intrebari foarte concrete, despre painea si acoperisul zilei de maine. Poate pentru prima data am realizat ca tatal nostru protector, statul roman, nu va mai putea, asa cum ne-am iluzionat adesea, ca va avea grija de noi. (Acum trebuie urgent sa aiba grija de el, nu-i prea prinde bine cura de slabire fortata si arata destul de neingrijit si de buhait.)

Prinsi pe nepregatite, in plin festin al Bunastarii, suntem obligati, dupa multa vreme, sa gandim pentru noi insine, lucru dureros, incarcat de indoiala si neliniste. Experiment la nivel global, Criza este, inainte de toate, un distrugator de mentalitati, de locuri comune si caldute in care ne-am simtit in siguranta si confort. Cei ce sunt dispusi sa invete, asa fortat cum ne este dat in aceste zile, sa se re-adapteze la o alta realitate, noua si cruda, vor intelege cel mai bine de ce Romania este acum nimic altceva decat o tabara de re-educare fortata.