Marketing postmodernist 2.0

OPINII — By on at

Stephen Brown, considerat de multi cel mai impatimit scriitor al marketingului postmodernist spunea la un moment dat ceva ce m-a facut sa rad si mi-a ramas pe creier. “Oamenii de marketing cunosc consumatorii, consumatorii cunosc oamenii de marketing, oamenii de marketing stiu ca ai lor consumatori stiu despre oamenii de marketing, iar consumatorii stiu ca oamenii de marketing stiu ca ai lor consumatori stiu despre oamenii de marketing”. Suna intortocheat. Dar cam la asta a ajuns oarecum sa se rezume strategia de marketing. Ce inseamna asta…e intr-un fel continua lupta a oamenilor de marketing de a furniza adevaruri absolute pe care consumatorii lor sa le perceapa ca atare. Dar, la randul lor, consumatorii se cultiva, percep altfel mesajele primite din partea companiilor si reactioneaza la randul lor cautand adevarurile pe care ei le considera acceptabile. Ei, in toata lupta asta ma indoiesc ca cineva o sa ajunga sa gaseasca aceste adevaruri absolute si la asta se rezuma oarecum postmodernismul in marketing. La a accepta efemerul, la a imbratisa noi moduri de comunicare ce sa puna accentul pe emotie, joaca si, de ce nu, un oaresce cinism.

Si aici ar trebui sa vina explicatia pentru postarea anterioara. Nu e un dialog preluat din viata reala. De departe nu. E un exemplu (nu stiu cat de reusit) de a transmite un mesaj in alt fel decat cel obisnuit. De a demonstra ca exista si alte feluri de comunicare prin care ne putem „vinde marfa”.

Cam asta face abordarea postmodernista asupra marketingului. Incurajeaza creativitatea, spontaneitatea si emotia in detrimentul rigurozitatii, preciziei sau logicii. Ganditi-va la youtube, de exemplu, si la felul in care unele mesaje ajung sa se propage prin intermediul retelei respective.

tatoo

Ma gandeam sa dau o definitie a marketingului postmodernist. Dar tocmai aici as gresi, incercand sa definesc ceva ce probabil nu va avea un sens universal acceptat. Pe langa asta probabil as esua lamentabil incercand sa explic toata ideea postmodernismului. In plus, mi-am adus aminte de unul din lucrurile pe care il uram in facultate (si sunt si azi sceptic cu privire la utilitatea practica). Uram sa invat definitii, cu precadere atunci cand invatarea definitilor respective ramanea intro sfera teoretica, fara aplicabilitate practica. Din pacate asta am invatat-o mai bine pe propria-mi piele atunci cand am terminat facultatea si cand, suficient de naiv fiind, credeam ca tot ce am invatat in facultate o sa fie universal acceptat la primul meu loc de munca. Ghinionul sau norocul meu a fost sa invat ca „adevarul” meu universitar nu prea batea cu „adevarurile” celor care lucrau de 15-20 de ani in firma respectiva si care isi formasera propria scara de valori si atitudini „acceptate” vis-a-vis de clientii lor.

Ce vreau sa transmit prin cele doua postari nu e neaparat o pledoarie pentru imbratisarea postmodernismului. Nu. E mai mult o incercare de a spune „indrazniti sa fiti altfel”. A fi creativ si a ajunge la clientii vostri prin alte mijloace decat cele traditionale pot de multe ori sa va aduca beneficii mai mari decat cele asteptate. Cu toate astea e important ca si clientii vostri tinta sa fie „pe felie”. Adica sa fie „accesabili” prin noile mijloace creative pe care le utilizati. „Think outside the box” isi are pana la urma rostul doar in cazul in care clientii vostri inteleg ce se intampla in afara cutiei :)

Tags: , , , ,

0 Comments

You can be the first one to leave a comment.

Leave a Comment