Marketing postmodernist

OPINII — By on at

–    Mai, ce ti-e si cu criza asta!
–    Ei, nu o sa fie chiar asa de greu! Cumva, cumva ‘om supravietui! Ca uite, de bine de rau inca avem spatiu de dat din coate! Cat mai te poti descurca romaneste, inca nu-i asa rau.
–    Zici tu?
–    Pai, ce sa fie rau! Termini cu firma asta, bagi o insolventa si treci la alta. Mai dai din oameni afara, mai tai o cheltuiala, doua si uite asa, veselie nevoie mare, supravietuim si prin criza asta.
–    Si de unde stii ca cealalta firma nu o sa pateasca la fel?
–    Pai, nu stiu. E chestie de feeling! Cum te tine nasul la afaceri.
–    Si, altceva nu poti sa faci? Te bagi numai  cu capul inainte si astepti sa dai lovitura?
–    Stii ce-mi zicea un prieten?!  “Ori muncesti, ori faci bani.” Sa fim seriosi, nu ca munca ar fi pentru fraieri, dar aici e chestie de dat lovitura. Tragi aer in piept si te arunci, alta sansa n-ai!
–    Si clienti, studii de piata, investitie in calitate, afaceri sustenabile…?
–    Stii ce? Zi-mi tu ca ai vreme de asa ceva? Nu mai bine stai si visezi la chestii mari decat sa te bagi in nimicuri?! Traininguri, marketing… fix tranta. Alea-s pentru aia care nu gandesc bine pentru ei si nu se pricep la afaceri!
–    Ei na! Poate esti buricul pamantului si nu mi-am dat seama?!
–    Nu mai! Dar nu-i vad rostul!
–    Pai… cate firme ai in spate? La cate ai lucrat?
–    5 joburi si 3 firme ale mele.
–    Si succesul?
–    N-a fost sa fie! Conjunctura!
–    Da, conjunctura si statul care nu ne da ce trebuie si vremea si bancile si toate scuzele din lume.
–    Fii serios! Nu ma plang. Au fost niste chestii nasoale. Astea care vin sunt tari! Am eu un feeling!
–    Sunt sigur! Banuiesc ca nu te apuci de productie!
–    Nu! Ma gandeam sa aduc ceva marfa din China. Ca astia-s ieftini si mai bag un adaos in plus si gata: Stau ca boierul!
–    Si ce marfa?
–    Habar n-am! Orice-i ieftin.
–    Haine? Chestii din alea totul la 3.9 lei?
–    Nu stiu. Probabil ceva materiale de constructie, marmura…inca nu m-am gandit exact. Ma gandeam sa merg pana acolo si sa vad ce se vinde pe acolo bine.
–    Si cine-ti garanteaza ca ce se vinde in China se vinde si la noi?
–    Pai normal ca o sa ma gandesc daca s-ar vinde si la noi. Doar nu o sa ma apuc sa aduc medicamente din broaste fripte sau mai stiu eu ce chestii traditionale. Hai sa fim seriosi!
–    Pai sunt. Si asta incerc sa-ti zic. Tu te arunci cu capul inainte in chestii pe care nu stai sa le analizezi atent… si apoi dai vina pe conjunctura. Tocmai asta ma tem ca nu intelegi. Ca intr-o oarecare masura tu iti creezi  conjuncturile. Uite… e ca si cum te-ai apuca dintr-o data sa faci jonglerii cu torte aprinse. Te arzi ca naiba daca nu inveti mai intai sa le manuiesti. Asa-i si cu business-ul. Te arzi daca nu te apuci sa vezi cui te adresezi , cine sunt clientii aia, ce vor ei, pe ce ar fi dispusi sa dea banii… chestii din astea. Sunt multe lucruri care tu zici ca tin de „feeling”… si pe undeva s-ar putea sa ai dreptate. Numai ca daca feeling-ul ala nu ajungi sa ti-l explici si sa vezi daca pusca cu ce vrea clientul tau poate ramane numai un feeling, o idee buna dar prost pusa in practica.
–    Ce sa zic! De parca toti s-au apucat de strategii! Zi-mi tu mie ca patronii astia mari ai Romaniei au stat ei sa-si faca strategii si sa cerceteze piete?
–    Nu. Probabil ca nu. Dar uiti un lucru!
–    Care?
–    Si-au permis luxul ala. Adica au avut norocul sa dea cu bota in balta plina cu peste. Noi acuma, cu criza asta, dam cu bota in piatra seaca si ne asteptam sa iasa pestii tot unul si unul. Ma rog… poate dai de niste fosile in cel mai bun caz.
–    Si ce? Daca-i criza inseamna ca nu poti avea succes?
–    Din contra! Poti sa ai mult succes, numai ca treaba cu imitatul si cu adusul de marfa din China nu stiu cat de mare strategie de succes e acum. Trebuie sa te diferentiezi de restul, sa arati ca lucrul care il faci tu e mai bun si merita sa dai banii pe el.
–    Mai, tu vrei sa-mi bagi mie pe gat ceva training acuma?
–    Hmm! Ce vreau sa zic e ca trebuie sa inveti sa gandesti altfel… si da, poate intr-un fel postmodernist sa-ti vand si un training pe langa.

Tags: , , , ,

1 Comment

  1. Fix Up says:

    By Beudean, March 15, 2009 @ 12:46 pm

    E a treia oara pe ziua de azi cand aud/citesc despre “feeling”. Eu sunt de acord cu “feelingul” si il accept ca “proba”, atunci cand pot sa am incredere in cel de la care vine si cand decizia nu tine de viata si de moarte.

    Intr-adevar, de multe ori, nu mai e timp si nici rabdare sa analizam, dar ne permitem sa mergem pe “feeling” cand acesta vine de la cineva experimentat, care a citit/vazut/trait multe pe domeniul in care trebuie sa emita o parere.

    E ca si atunci cand te uiti la multe filme politiste, dar nu stai sa le analizezi scenariile. Dupa o vreme insa toate devin previzibile si gasesti repede criminalul printre personaje, pentru ca ai un feeling nascut din experienta.

    Dar daca as incepe o afacere nu m-as lasa condusa nici de cel mai tare feeling al lu’ cel mai tare “simtitor”… Riscurile trebuie asumate pe informatii bine prelucrate, in rest ele nu sunt altceva decat “prostie curata” ce poate duce la un “noroc chior” sau un “nacaz mare”.

    Si ca sa generalizez nestiintific un “feeling” :)), romanii nu cred ca au rabdare suficienta sa puna in aplicare strategii de marketing, sa analizeze, sa gandeasca, sa retuseze, sa analizeze din nou si abia apoi sa intre in actiune. Sau daca se apuca de asa ceva nu mai termina veci procesul in sine, se pierd pe drum si apoi se ghideaza tot dupa “feeling” si se apuca doar de dat din coate si de scos cuvinte mari din gura. :(

    P.S. Dialogul face mai mult decat o poveste 😉 Precum dialogurile antice :)), provoaca.

Leave a Comment