Visand la belsug (Strategiile foamei)

OPINII — By on at

In anii premergatori Crizei, marketingul din Romania a reusit sa propuna, dupa o dureroasa asteptare, un discurs al belsugului. Conditiile erau prielnice, salariile in crestere si toate semnele acestui belsug (masina, apartament nou, vacante exotice, consum ostentativ) erau achizitionabile. Oamenii puteau in sfarsit sa fie indemnati fara nici un pericol sa se infrupte din cosul nesfarsit de bunatati al capitalismului.

Spectacolul a fost pregatit cu grija. Ni s-a spus ca puterea noastra de cumparare a crescut, s-au deschis noi locatii ale consumului, incapatoare si frumos mirositoare. S-au angajat vanzatori buni, atent pregatiti si amabili. Produsele au fost atent pregatite unul cate unul in rafturi si valoarea deosebita a fiecaruia a fost atent scoasa in evidenta prin preturi pe masura. S-au difuzat carti noi despre cum trebuie sa vorbim si cat de atenti  sa ne comportam cu produsele. Creditele pentru consum au fost aprobate, reclamele au fost produse si difuzate, actorii ce savurau indelung binefacerile consumului si-au jucat rolurile cu succes. Reflectoarele au fost atent atintite spre public si jocurile de lumini au creat ambianta necesara. Parghiile s-au pus in miscare si marele spectacol-dezmat al consumismului fara de sfarsit a inceput fara nici o inhibitie sau rusine.

…Cordoanele de securitate au fost rupte. Cosurile au fost umplute. Rafturile au fost golite. Masinile luxoase au fost turate la maxim. Avioanele au zburat spre destinatii deosebit de exotice. Apartamentele de pe hartie  s-au vandut ca painea calda. Descoperitul de card a fost acoperit rapid. Actele pentru ipoteci au fost semnate la foc rapid. Reclamele au fost traite la intensitati maxime. Toate visele noastre au fost atinse. Chiolhanul consumului fara margini a fost NE-MAI-PO-ME-NIT…
banquet1
Fastforward  cativa ani mai tarziu:
Trupurile noastre au cateva kilograme in plus. Hainele scumpe au inceput  sa dea primele semne de uzura. Masinile si-a pierdut din luciu si din caii-putere. Peretii apartamentelor noi incep sa se coscoveasca. Reclamele frumos ambalate nu ne mai incanta ochiul. Actorii repeta aceeasi scena pentru alte si alte produse. Vesnicele promotii nu reusesc sa ne mai umple cosurile de cumparaturi. Ratele la apartament par din ce in ce mai mari, visul unui camin s-a transformat in cosmarul unor drumuri desfundate si a frigului de peste iarna. Toate promisiunile pe care le-am acceptat cu atat usurinta ni se par ca nu mai valoreaza nimic.

Stim ca am pierdut inocenta visarii la tortul cel mare. Acum stim cu siguranta ca intotdeauna va fi un tort mai mare care va costa mai mult decat ne putem noi permite. Poate nici nu mai stim ce conteaza cu adevarat. Mai ales acum cand trezirea  dupa mare ospat se lasa cu dureri de cap si cu buzunare goale. Vedem ca ceea ce se intampla in jurul nostru intarzie sa ne confirme asteptarile de mai bine. Termenele pe care ni le-am dat pentru intoarcerea situatiei la normal par tot mai idealiste. Strategiile noastre se rezuma la o asteptare pasiva…

Undeva, intr-un colt uitat de lume, primul cires al acestei primaveri se pregateste sa infloreasca. Poate ca a si inflorit, nebagat in seama. El nu are nevoie de marketing sau promovare. El isi este autosuficient. Din asta porneste toata bucuria lui fara griji, puterea lui de a inflori…

Tags: , , , ,

2 Comments

  1. Fix Up says:

    By Beudean, April 7, 2009 @ 5:58 pm

    eu numai la ciresi ma gandesc, mai ales la urmatorii: http://www.phys.ufl.edu/~tschoy/photos/CherryBlossom/cherry_washington.jpg

  2. Fix Up says:

    By Fix Up, April 10, 2009 @ 7:48 am

    La japonezi, ciresii infloriti sunt un motiv de contemplare si reinnoire a spiritului. Ca si florile de cires, viata (in belsug) este un lucru frumos dar efemer.

Leave a Comment