Vodca Clujinskaya-Rusificare fortata

ANALIZE — By on at

Conform legilor in vigoare in Europa si in SUA vodca comercializata nu trebuie sa aiba nici o aroma, culoare, sau gust distinct. Adica este inodora, incolora, insipida. Cum se poate diferentia un astfel de produs banal de uniform la prima vedere?

Rusificarea denumirii este o practica relativ comuna pe piata de vodca ce provine din notiunea ‘comuna’ ca vodca originala este vodca ruseasca. Provenienta ruseasca, sau distilata dupa o reteta ruseasca i-ar conferi astfel un grad mai inalt de calitate – de ex. puritate. Dar acest proces de rusificare trebuie bine gandit ca sa si functioneze.

Exemplul cel mai relevant este cel al marcii Smirnoff, numarul 1 in lume ca si cota de piata. Desi numele este rusesc, detinatorul marcii este gigantul englez de bauturi Diageo si pana nu de mult era imbuteliata doar in Connecticut, SUA. Un avantaj deosebit al acestei marci este faptul ca a fost singura marca de origine (chiar indepartat) ruseasca disponibila pe piata vest-europeana si americana in perioada de dupa cel de-al 2-lea razboi mondial.

In 1972 Pepsico a reusit sa obtina dreptul de a exporta vodca Stolichnaya catre pietele vestice acesta avand inscrisa mare pe eticheta “vodca ruseasca” pentru a se diferentia de celelelate tipuri de vodca cu denumire ruseasca dar de alta provenienta vezi Smirnoff. A fost de fapt inceputul unui lung razboi de afirmare a marcilor de vodca “made in Rusia.”

In Romania sortimentele de vodca produse de firmele romanesti care se vand cu o denumire ruseasca sunt: Stalinskaya-Prodal, Sankt Petersburg-Euroavipo, Mikulof-Scandic, Kazaciok-Scandic, Moskoff-Scandic, Stalingrad-Dumalex, Kreskova- Alexandrion. Am putea crede deci ca folosirea unei denumiri rusesti pentru un produs cum e vodca este o reteta castigatoare, mai ales atunci cand se foloseste recunoasterea brandului original pentru a declansa cumpararea rivalului autohton, care bineinteles se situeaza la un pret mai scazut.

Pe cat de atractiva este aceasta propozitie pe atat este de periculoasa dat fiind faptul ca exista posibilitatea unor acuzatii de incalcare a drepturilor de marca de catre detinatorul “contrapartii” rusesti. De exemplu, Prodal a fost dat in judecata de detinatorul marcii rusesti Stolichnaya. Desi intre cele doua denumiri sunt patru litere diferite, Stolichnaya inseamnand “vodca metropolei”iar Stalinskaya Vodka inseamnand “vodca tare” sau “puternica”, producatorii rusi au cerut instantelor romanesti sa ii retraga firmei romanesti dreptul de a vinde vodca Stalinskaya. Cazul a ajuns la inalta curte de casatie unde au fost stabilite 3 termene de judecata dar conform site-ul acestei instante nu s-a dat o sentinta definitiva inca. Totusi aceste riscuri par a fi compensate de beneficiile vanzarii unor marci mai ieftine dar care au o pseudo-recunoastere a unei marci superioare.

La noi, rusificarea nu se opreste insa la crearea unor marci cu tente rusesti ci merge pana la alaturari mai mult sau mai putin fericite. Astfel, marca Clujinskaya pare sa incerce sa beneficieze de folosirea tehnicii de rusificare a denumirii fara a se expune riscurilor de incalcare a drepturilor de marca. Se poate vorbi in acest caz de beneficiile pe care o “falsa” recunoastere de marca le-ar aduce producatorilor clujeni? Da, daca s-a format o recunoastere la nivelul categoriei de marci cu denumire ruseasca, in speta “vodca buna”=”vodca ruseasca”

In acest caz demersul de inserare a marcii in constiinta consumatorului ar trebui sa o urmeze de exemplu pe cea a marcii Smirnoff care este povestea transmiterii, a “descalecarii” rusesti a marcii pe teritoriul american. Deci mai degraba o descalecare bolsevica sau de alta factura rusa pe teritoriul romanesc. Greu de realizat! O alta varianta ar fi gasirea unei marci rusesti cu o anumita notorietate sau cu un nume usor identificabil, de exemplu, Kremlinskaya, care sa-i imprumute surorii ei mai mici de pe malul Somesului o nota distincta de vodca ruseasca. Cu siguranta numele de marca al acestei bauturi ar fi putut sa fie ales mai “cu grija”.

“Made in Cluj” este o marca mai slaba in materie de bauturi decat “Tuica de Zalau” de exemplu si nu cred ca asocierea Clujului cu vodca evoca vreo valorizare pozitiva in randurile consumatorilor ei. Doar poate in randul acelor bautori “fluviu” pentru care marca oricum nu are nici o valoare, argumentul final fiind pretul.

P.S. Felul in care a fost construita marca Clujinskaya, cu evocari de personaje remarcabile din istoria zbuciumata a poporului roman si rusificarea fortata a numelor lor face mai degraba trimitere la o cu totul alta strategie de marca. Ce evoca Clujinskaya de fapt este subtextul acestei istorii, in care rusificarea fortata nu s-a aplicat atat bauturilor cat tarilor si oamenilor care au stat in calea “fratelui mai mare.” Pentru acesti oameni, suparati de nesansa lor istorica, lupta cu inamicul continua, sub forme uneori hazlii, in care golirea pana la fund a oricarei forme sau incercari de rusificare fortata poate fi sansa de izbanda!

Tags: , , , , , , ,

3 Comments

  1. Fix Up says:

    By prodan, January 21, 2009 @ 1:57 pm

    “Made in Cluj” este o marca mai slaba in materie de bauturi decat “Tuica de Zalau”
    normal; Zalaul e cel mai tare

  2. Fix Up says:

    By Fix Up, January 24, 2009 @ 8:44 am

    Trebuie sa fac o precizare: denumirea sub care a fost inregistrat produsul la care facem referire in postarea de mai sus ca fiind “Tuica de Zalau” este de fapt “Palinca de Salaj”, marca inregistrata si atestata ca produs traditional, cu denumire de origine controlata.
    Daca e sa ne referim strict la taria bauturilor discutate mai sus, intradevar “Tuica de Zalau” e mai tare, cu 50-52 de grade comparat cu cele 40 de grade cat are orice tip de vodca, inclusiv “Clujinskaya”

Leave a Comment