Asomarea Romaniei

OPINII — By on at

La 20 de ani de la Revolutia din Decembrie, cand “romanii si-au luat portia de libertate” anumite concluzii se impun de la sine. Proiectul social al unei Romanii democratice este un proiect esuat lamentabil in simple jocuri de culise, miscari tactice ale unor elite bastarde. Acestea au incetat sa mai reprezinte tara fie prin abandonarea ei efectiva pentru zari mai calde fie prin aservirea ei la scopuri politice partizane. Clasa politica din Romania apare tot mai putin legitima in rolul ei de reprezentare a majoritatii populatiei.

Ceea ce ea refuza din pacate politicienii sa vada este reactia instinctiva de repulsie si con-damnarea in bloc a lor de catre populatie, indiferent de apartenenta sau principii. Toate energiile si sperantele nascute din scarificiul uman al unui decembrie sangeros au fost investite in acesti politicieni, capitani si aparatori ai tarii care urmau sa duca Romania in imbelsugatele taramuri ale fagaduintei capitaliste. Dupa agonia tranzitiei, s-a creat iluzia unei bunastari prin ascunderea saraciei la tara, acolo unde televiziunile si banii ajung greu sau deloc. Criza constituie momentul adevarului, proba de foc care confirma inutilitatea ramanerii in proiectul macrosocial numit Romania.

Dovada acestei esuari lamentabile a este modul in care executivul, prin ordonante de urgenta si asumarea unor legi incropite in pripa a ales sa conduca o natiune in momente de grele incercare. Este cu siguranta vorba de neglijenta crasa mai degraba decat de o intentionalitate ascunsa si perversa a celor care conduc Romania. Acesta neglijenta este simptomatica pentru clasa politica din Romania care, la 20 de ani de exercitiu democratic, este inca lipsita de experienta guvernarii si se supune tuturor greselilor posibile.

Deturnarea demagogica a democratiei in scopuri partizane este din pacate singura platforma politica viabila pe care acesti “baieti destepti” ajunsi in fruntea tarii au reusit sa o incropeasca. Cauzele care au declansat acesta neglijenta criminala in conducerea tarii nu suunt altele decat agendele politice electorale de care romanilor nu le pasa catusi de putin. Ei au ramas de caruta, sa se lupte singuri, neasistati de “Tatucu’ Stat”, cu balaurul Criza, care le goleste buzunarele si ii goleste de sperante.

Unor astfel de probleme nascute din ineficienta proiectelor sociale si economice de anvergura pe care lacomia, nepriceperea si politicianismul ieftin le-au facut impractice in Romania li se poate raspunde doar cu o asumare personala, la nivel de individ, a unor mini-proiecte, menite sa ne scoata separat, pe fiecare, din criza. Desigur, descurcareala si “priceperea” legendara a natiei a dat deja de lucru si sperante multor conationali de-ai nostri, care profita din plin de neputinta sau deznadejdea celorlalti. Dar acestea sunt solutii de moment.

Este necesara, din pacate, o regandire a necesitatilor si nevoilor noastre, incepand cu cele de baza si a felului in care putem sa ni le satsifacem.Si aceasta fara sa mai apelam la un sistem economic pervertit de retributie a muncii dupa apartenenta la partid sau sistemul de PCR al fiecarui mai degraba decat dupa competente si experienta. Toti facem sacrificii, de fapt avem impresia ca le facem, deoarece timpul sacrificiilor va incepe abia atunci cand ne vom da seama ca modul nostru de a gandi, de a astepta de la altii masura muncii noastre nu mai functioneaza. Impreuna vom fi obligati sa gasim un nou mod de a gandi si face lucrurile.