Cobaiul Romania

OPINII — By on at

Romania e tara unde babele se piaptana, Miorita plange a paguba si Guvernul gaseste solutii ciudate la probleme cronice. Ultima gaselnita, impozitarea pensiilor. Toate bune si frumoase. Si altii o fac, doar ca o fac altii cu un sistem economic mult mai bine pus la punct si cu o economie ce nu asteapta tremurand pe buza prapastiei.

Statul roman naste idei „geniale”. Avem nevoie de bani iar solutiile imediate par a fi taierea din ce se poate taia. Taiem pensii ca sa acoperim gauri bugetare, crestem impozite ca sa sporim evaziunea, impunem accize sa infloreasca comertul subteran. Planurile investitionale se pierd in neant. Solutia banilor europeni, atat de trambitata ajunge sa fie desueta nu prin lipsa de proiecte ci printr-un management defectuos in birouri ce asteapta cu mana intinsa fie mai multi angajati, fie „comisioane de succes”.

Taiem sa avem ce creste. Impozitam sa avem ce fura, iar in multitudinea de probleme, Guvernul arunca in neant idei. Sincer, uneori am impresia ca, din lipsa unor solutii viabile, se arunca pe piata idei mai nastrusnice sperand ca cineva o sa sara cu contraideea salvatoare. Din scaune tapitate, buzunare pline si burti umplute asa zisele solutii pot fi testate usor. Doar poporul roman a trecut prin diferite stadii de cobai! Dar, lucrurile raman la fel. Tam-tam-ul e mare, agitatia la fel, sa parem cu totii ca muncim. Solutia a dat-o pe fata Oprescu: „Urlati cat puteti, imbracati-va in haine colorate si lumea o sa aiba impresia ca munciti,… iar noi vom face in continuare cum stim si cum am facut de ani buni!” Asta sub deviza…”daca vrei sa pari ca muncesti, ia o foaie de hartie in mana si adopta un aer de om ocupat”.

Ok. Statul cauta solutii. S-au terminat resursele. S-au terminat solutiile, iar anii de frecat menta isi spun acum cuvantul. Statul cauta bani si intr-un final va atrage si bani. Singura problema e, ca, de obicei, chiar daca banul la ban trage, ce-i mai putin trage la ce-i mai mult si nu invers. Asta inseamna ca solutiile vizate vor lovi puternic in patura medie si de jos a populatiei, adica in grosul tarii, iar gustul amar al foamei nu e optiunea unui stat ce se doreste a fi dezvoltat.