De ce flacara violet nu are sens economic

OPINII — By on at

Flacara violet ataca napraznic. Chuck Norris e mic copil. Param cu un galben cacaniu sau cu o nota vesela de roz-bonbon cu picatele. Toate ar trebui sa mearga mai bine cand violetul isi arata fata. Daca ar fi sa ne luam dupa semnificatii, atunci violetul e culoarea actiunii cugetate, culoarea echilibrului dintre patima si intelepciune. Dar fasssss, s-a terminat influenta benefica, nu mai dam si nici nu ne mai batem capul sa facem rost de alta. Cam asa au gandit cei de la Heinz, cu mintea aia de pe urma, cand au dat chix cu ketchup-ul lor violet. La ei nu a functionat flacara, nici macar cea a bunului simt…de aceea au plusat cu ketchupul albastru si cu cel verde. Ambele, la fel cu cel violet, au fost cate-un mare esec.
Culorile… au in general conotatii multiple si de multe ori creierul le percepe ca si scurtaturi pentru intelegerea unui mesaj. De aceea, de exemplu in comert, firmele de mezeluri utilizeaza culoarea rosie sau atunci cand se vand legume se uziteaza culoarea verde (denota prospetime). Dar la violet, pauza. Violetul, chiar daca e o culoare perceputa ca mesaj aproape de struguri, prune…etc, e o culoare in general artificiala, culoare ce o intalnesti mai greu in mancarea „ca la mama acasa”. In afaceri , cu unele exceptii, violetul e o culoare mai degraba „meditativa”, culoare ce nu indeamna neapartat la actiune si care nu transmite mesaje usor de inteles.
Dar, dincolo de toate scurtaturile creierului, dincolo de influente pro si contra, nici o afacere, nici un produs nu se vinde numai pe baza culorii. Poti vopsi o Dacia aurie, dar nu o sa fie peste noapte BMW. Daca baza produsului nu ofera nimic vandabil atunci orice influenta a „flacarii violet” se pierde in balbaieli si justificari absurde. Daca mesajul pe care vrei sa-l transmiti nu e clar si bine delimitat, atunci nici curcubeul nu te mai face inteligibil. Eventual poti fredona a paguba acordurile de la „Purple rain” a lui Prince.