Hotul mic si carul mare
OPINII — By on atToti fura, nimic nu merge in tara asta si la toti ne e greu (cu adaugarea…dar nu la toti la fel). Cam astea ar fi sintagmele ce anima mintea romanului. Ne-am invatat de mici ca „atentiile” ajuta, ca poti inainta in viata numai daca reusesti sa „vinzi pe sub mana” sau daca „ungi” pe cine trebuie. Ne-am obisnuit cu mita, coruptia, birocratia, spaga, furtul … ca si cum ar fi un apendice necesar supravietuirii. Ne aratam contrariati ca apar cazuri de delapidari la nivel inalt: ministri cu turismu-n plop, sau cu tineretul facut sponsor de campanie electorala. Ne enervam ca baierele pungii se deschid tot mai tare catre aceiasi sus pusi. Ne consolam. Da, apoi ne consolam. Asa e in tara asta, toti fura si nimic nu merge! Vina e intotdeauna la altii. Noi, restul, suferim.
Dar, apoi, aceasi noi ne asteptam ca aceleasi mecanisme de care ne-am aratat contrariati sa functioneze atunci cand suntem cei vizati. De la functionarul marunt care asteapta imbolduri financiare ca sa isi faca treaba, la angajatii de pretutindeni care in schimbul serviciilor prestate se asteapta sa le „pice si lor ceva”. De la muncitorul ce pleaca sub brat cu lucruri furate din fabrica la mai mari functionari care sub aripa unei foi tiparite pe care scrie „in acest birou nu se primeste mita” te pofteste afara, unde mita e binevenita. Toti practicam acelasi sistem al lui „descurca-te cum poti”. Mita, atentia, santajul, furtul … sunt de condamnat atata timp cat se intampla altora… sau daca sunt prinsi. Om fi o natie de ipocriti?!
Se vor stinge in uitare si scandalurile cu Ritzi, Udrea sau cu functionarii care cereau mita pentru a scuti firme de controale. Vor adormi peste noi proverbele de genul: „Cine fura azi un ou, maine va fura un bou” si ne vom gasi, la fel ca si alcoolicii, justificari pentru orice actiune demna de blamat. Vom dezaproba in continuare furturile mari si ne vom multumi cu furturile personale, mici. Ramanem, astfel, prizonierii unei stari de fapt ce se perpetueaza, sub forme tot mai macabre, la nesfarsit. Iar, la final, acolo unde se stinge luminita de la capatul tunelului, ne vom trezi ca ne-am furat cu totii caciula ce ne acoperea protector.
3 Comments
By Claudiu, August 20, 2009 @ 3:43 pm
Ati surprins perfect realitatea in care traim. V-as ura succes, dar nu prea stiu cum puteti avea asa ceva in tara asta, fara sa va manjiti pe maini.
By Emilia, August 20, 2009 @ 11:14 pm
Si la ce ne foloseste ca strigam:Hotii!Ramanem cu strigatul!
By iza, September 14, 2009 @ 9:27 am
strigatul nu ajuta,
dar cate-un refuz, in a da mita, si cate-unul in a primi mai ajuta
stiati ca avem doctori care descoperind in cutia de bomboane banii, abia cand s-o arunce la gunoi, au cautat bolnavul darnic luni de zile pana au reusit sa-i dea inapoi
cam de astfel de oameni avem nevoie, cu tarie de caracter