Jucariile: intre educatie si consum

ANALIZE — By on at

In procesul de socializare a copiilor, cand ei isi insusesc primele notiuni despre lumea inconjuratoare, obiectele joaca rolul cel mai important, ele fiind usor de inteles si de manevrat. In cazul copiilor cunoasterea realitatii se realizeaza prin intermediul acestor obiecte, prin jucariile, ustensilele si articolele de imbracaminte din proximitatea lor. Insasi obiceiul de a da bebelusilor obiecte in urma carora sa se poata “prezice” optiunile lor profesionale urmeaza de fapt o logica inversa in care familiarizarea cu anumite obiecte si invatarea utilizarii lor duce la formarea in timp a acelor aptitudini necesare meseriilor de mai tarziu.

Pana acum un secol situatia “jucariilor” era oarecum simpla, marea lor majoritate provenind din natura, fiind reprezentari-simbol ale animalelor sau plantelor, ale mediului natural in general care il inconjura pe copil. Industrializarea masiva a dus, o data cu modificarile semnificative de la nivelul imaginarului colectiv, la detasarea jucariilor si a obiectelor pentru copii de mediul inconjurator si la formarea unei categorii speciale de obiecte care nu mai apartin unei ordini naturale a obiectelor. Cateva caracteristici ale acestei noi ordini a “jucariilor” este insusi caracterul lor artificial, continutul simbolic scazut sau inexistent, o logica interna de generare a sistemului si cel mai evident, “plastificarea” lor.

Toate aceste caracteristici denota de fapt industrializarea productiei de jucarii si aparitia marilor producatorisi in acest domeniu. Acestia aplica principii de marketing si de eficienta economica la modul in care imaginarul copiilor este populat de catre jucariile prin care ei cunosc lumea. Mattel fabrica masinutele “Hot Wheels” si papusile “Barbie”, Hasbro “Little Pony” si “Transformers”, Bandai sunt creatorii lui “Ben 10 “ si “Power Rangers” iar Lego produce binecunoscutele blocuri de construit din plastic.

Cu siguranta multe dintre numele jucariilor evoca mai degraba programe de desene animate. Acesta este insasi modalitatea prin care jucariile “se nasc” mai nou, prin intermediul desenelor animate, ele fiind astfel rezultatul unor strategii de marketing a caror succes a fost atins pentru prima data de catre cei de la Disney. Acestia si-au externalizat productia si vanzarea de jucarii catre Mattel si mai recent catre Hasbro. Strategiile lor comune de marketing vizeaza integrarea productiei de filme si programe pentru copii cu vanzarea de jucarii ce reprezinta personaje din aceste productii. Aceasta formula de succes reprezinta o strategie constienta din partea firmelor pentru a-si maximiza in primul rand profitul.

Ca orice produs supus legilor de marketing si jucariile urmeaza un ciclu de viata, o extensie de brand, un calcul de eficienta si randament si chiar o “moda” a jucariilor care duce la aparitia unor noi ”staruri” si la disparitia celor vechi, intr-un continuu efort de a stimula curiozitatea, dorinta si mai ales consumul din partea celor mici, a copiilor. Cea mai recenta frenezie in randul copiilor, jucariile “Bakugan”, sunt produse de un un consortiu de 7 firme conduse de “Spin Masters” ,a sasea firma producatoare de jucarii ca marime din Statele Unite. Aceste jucarii se bazeaza pe un serial de desene animate japonez care a avut succes in toata lumea.

La fel ca si in cazul altor produse care doar par a fi “spontane” daca nu chiar “naturale” si jucariile urmeaza un proces de conditionare in primul rand mediatica, prin care se genereaza o poveste “justificatoare” , de obicei sub forma unui serial de animatie si se creaza o nevoie in randul consumatorilor. Logica de consum a produsului o inlocuieste pe cea de socializare a educatiei iar copiii ajung sa cunoasca lumea prin intermediul jucariilor pe care le primesc sau pe care si le doresc.