Micile retineri

OPINII — By on at

In plina criza cine mai sta sa mediteze la cresterea galopanta a preturilor la imobiliare in anii lor de glorie? Atunci de ce ne mai miram acum cand toata lumea ii imbie pe tineri sa isi cumpere case ieftine acestia se uita sceptici mai intai la calitatea proasta si la dimensinile de cutie de chibrituri a constructiei si apoi la fata joviala, gata sa faca afaceri a constructorului sau agentului imobiliar? Oare nu sunt ei tocmai cei care au incercat cel mai tare sa isi cumpere o casa in trecut dar nu au reusit sa prinda trenul scapat de sub control al marelui avant ? Oare nu tocmai acest lucru i-a invatat cate ceva despre afacerile anilor precedenti?

Ritmul galopant in care au crescut preturile in imobiliare in 2006-2007 nu a tinut cont de puterea de cumparare a oamenilor de rand sau de perspectivele economice ale zonelor in care se construia. Tavalugul imobiliar a declasant o serie de efecte in lant a caror rezultat abia incepem sa il realizam acum, in iarna cumplita a inghetului din piata imobiliara. Foamea de case, cresterea exorbitanta a preturilor la manopera, la materialele de constructii si la terenuri au dus la cresterea sumelor imprumutate de la banci si asta i-a eliminate pe multi din marele Monopoly romanesc.

Atunci, in loc sa ne evaluam capacitatea proprie de plata si puterea noastra de cumparare, am dat fuga la banca ce ne astepta cu bratele deschise. Asta bineinteles daca treceam de sticla groasa a conditiilor de calificare si a nesimtirii celor de la ghisee. Prea putini dintre cei care am cumparat proprietati cu ajutorul prietenesc al bancilor ne-am asumat cresterile din imobiliare si le-am platit din banii propri. Am preferat sa pasam cresterile spre viitorul nostru luminos, cel al indatorarii ipotecare vesnice ce poate fi depasit numai de sperantele noastre si mai mari ca veniturile salariale vor creste pana la cer.

Contractul tacit dintre constructor, dezvoltator, bancher, agent imobiliar si cumparator a purtat numele de profit. Sau mai bine zis de iluzie a profitului. Toti am stiut atunci ca avem numai de castigat de pe urma acestei intelegeri implicite, fara nici un fel de termeni contractuali. Nu conta calitatea finisajelor, nu conta comisioanele adaugate la alte comisioane, nu conta absenta constructiei, nu conta lipsa de viabilitate a proiectului, nu conta nici macar lipsa de curent, apa, canalizare sau drumuri. Toti ne uitam mandri la cat de bine arata apartamentul sau casa din poza si in mintea noastra se invarteau deja siruri naucitoare de zerouri. Toti eram fratii mai mici al lui Donald Trump, mari investitori imobiliari, regii neincoronati ai cartierelor din hartie!

Cei care nu au reusit sa treaca de nesimtirea bancilor, de graba constructorilor, de indiferenta agentilor sau pur si simplu nu s-au calificat din alte varii motive la acest ospat regal al imobiliarelor au ramas privitori pe tusa, nevenindu-le sa creada hora nebuneasca in care se prinsesera toti ceilalti. Au avut insa timp sa se uite la lucrurile care contau cu adevarat: unde este gradinita pentru copiii ce au sa vina, unde este locul de joaca si spatiul verde pentru dupa-amiezile lungi de vara, unde sunt drumurile asfaltate pentru masina cumparata cu greu din banii de nunta, unde este farmacia la care sa fugi la miezul noptii cand ai ramas fara algocalmin si te doare maseaua de mori. Ah, detaliile… Aceleasi detalii care inca lipsesc cu desavarsire din viziunea noastra mareata dar plina de praf a unei Romanii viitoare. (R.C.)